Fără rezerve semnificative, astăzi se acceptă că teoria probabilităţilor a apărut odată cu practica jocurilor de noroc. Necesităţile crescânde de evaluare a şanselor, tot mai multe şi mai dificile, au impus crearea unui instrument util şi uşor de mânuit, pus mai întâi în slujba rezolvării unor probleme complicate de raţionament, apoi dezvoltat ca disciplină complexă care a pătruns rapid în aproape toate domeniile teoretice şi practice. Pornind de la un tip de activitate umană, calculul probabilităţilor s-a dezvoltat foarte mult, devenind o teorie matematică bine fundamentată şi, aşa cum afirma la un moment dat matematicianul francez Laplace, în scurt timp şi-a căpătat statutul de „cea mai importantă metodă a cunoaşterii omeneşti”. Domeniile de aplicabilitate ale acestei teorii sunt dintre cele mai variate, unele dintre ele conturându-se ca teorii de sine-stătătoare cum ar fi: teoria informaţiei, teoria aşteptării, teoria fiabilităţii, teoria programării etc. Însă primele aplicaţii ale acestei matematicii a hazardului – rezolvarea complicatelor probleme de raţionament şi evaluare a şanselor de câştig impuse de practica jocurilor de noroc – nu şi-au pierdut deloc din interes nici în prezent.
Prin joc de noroc înţelegem, practic, acel joc în care câştigul (anumite sume de bani, obiecte de valoare ş.a., puse în joc) depinde aproape în exclusivitate de întâmplare. Jocul de noroc a apărut încă din cele mai vechi timpuri, ca o necesitate de distracţie a oamenilor, prin ceea ce astăzi am defini confruntarea, întrecerea, competiţia etc. Un astfel de joc se dispută între doi sau mai mulţi competitori care au convenit în prealabil asupra anumitor reguli de desfăşurare şi de împărţire a mizei, valabile pe toată durata de confruntare.
Se cunosc numeroase astfel de jocuri. Unele dintre ele sunt preluate şi dirijate deseori de către anumite instituţii de stat sau particulare.
Elementul esenţial care stă la baza fiecărui joc de noroc este hazardul. Despre hazard ştim doar că este principalul acuzat atunci când în desfăşurarea unui eveniment intervin perturbări, ambiguităţi şi incertitudini. Cum despre hazard ne place să credem că este ceva care se opune oricărei legi, s-ar putea înţelege că acesta nu poate fi controlat de nimic şi de nimeni, cu alte cuvinte nu poate fi cunoscut şi stăpânit. Însă, în acelaşi timp, ne-am putea firesc întreba, de unde au apărut şi continuă să apară atâtea legi exacte şi clare ale fizicii, chimiei, biologiei etc.?
Desigur, nu ne propunem aici să căutăm răspunsuri la astfel de întrebări, de altfel foarte pretenţioase şi dificile. Însă trebuie să acceptăm ideea după care şi hazardul îşi are propriile sale legi şi, aşa cum aminteam mai înainte, există instrumente de apreciere şi cunoaştere ale lui, bine puse la punct şi uşor accesibile.
În general, aprecierea unor şanse este lăsată pe seama bunului simţ. Această practică se poate dovedi a fi deseori greşită. Chiar şi unii matematicieni celebri s-au lăsat înşelaţi de bunul simţ. Este suficient să dăm doar două exemple: cel al matematicianului francez D’ Alembert care şi-a închipuit că, după ce o monedă a căzut de mai multe ori cu stema, este mai probabil ca la următoarea aruncare să apară cu valoarea; sau, cel al lui Leibniz, care a apreciat că şansele de a obţine valorile 11 sau 12 la aruncarea unei perechi de zaruri sunt perfect egale.
Lucrarea de faţă îşi propune să utilizeze noţiunea de probabilitate ca măsură a şansei într-un joc de noroc. În ea sunt prezentate şi analizate câteva dintre cele mai cunoscute jocuri de noroc practicate şi oficializate în ţara noastră: Loto «6 din 49», Super Loto «5 din 40», «Joker», «Noroc» şi Pronosport.
Zeci şi sute de mii de indivizi îşi încearcă norocul la aceste jocuri săptămână de săptămână. Fără îndoială, tentaţia unui câştig substanţial este mare. Însă şi incertitudinea nu poate fi mică atâta timp cât evaluarea reală a posibilităţilor şi şanselor nu a fost niciodată analizată. Iar rolul bunului simţ în apreciere am văzut că poate fi înşelător, chiar şi atunci când avem de-a face cu probleme mai uşoare de raţionament probabilistic.
Departe de a epuiza subiectul, prezenta lucrare, (se pare, prima de acest gen publicată în ţara noastră), încearcă să pună în evidenţă, în mod sistematic şi argumentat, cele mai importante aspecte teoretice şi practice ale jocurilor de loterie şi de pronosticuri sportive.
Alături de analizele probabilistice, de evaluările şi comparările posibilităţilor oferite de fiecare joc în parte, lucrarea cuprinde şi o serie de modele matematice elaborate în ideea utilizării calculatorului electronic pentru rezolvarea complicatelor probleme de joc şi probabilitate.
Acolo unde s-a considerat util au fost anexate tabele complete de calcul, elaborate pe calculator, şi au fost puse la dispoziţia cititorului programele sursă aferente. În acest mod autorul consideră că cititorul interesat, care dispune de un computer personal, îşi poate implementa singur toate programele utile pe care le poate întâlni aici. Toate aceste instrumente sunt puse la îndemâna jucătorilor obişnuiţi, în special celor care practică frecvent aceste jocuri, în scopul orientării şi alegerii sistemului de joc adecvat sau a unei scheme reduse de joc, care să-i satisfacă preferinţele.
Cartea cuprinde şi o serie de orientări practice în abordarea jocurilor respective şi, peste tot acolo unde s-a putut, autorul a prezentat analize complete şi concluzii definitive.
Unele analize au la bază o serie de date statistice culese de autor de-a lungul timpului, pe o perioadă de peste cincisprezece ani, reflectând totodată şi experienţele concrete acumulate de unii jucători şi de autorul însuşi din practicarea acestor jocuri.
În acelaşi timp, pentru rezolvarea unor calcule complicate şi pentru mărirea preciziei rezultatelor, ori de cîte ori s-a considerat necesar s-a apelat la preţiosul ajutor oferit de calculatorul electronic.
Cu toate că, la prima vedere, lucrarea poate părea plină de formule matematice, pentru abordarea ei nu sunt necesare decât cunoştinţe matematice de nivel mediu, în special cele legate de combinatorică (permutări, aranjamente, combinări) şi de calculul probabilităţilor. Pentru cei nefamiliarizaţi cu aceste discipline, lucrarea pune la dispiziţie în primul ei capitol principalele noţiuni teoretice strict necesare abordării tematicii în discuţie.
Uneori ne este dat să întâlnim pasionaţi fericiţi ai acestor jocuri de noroc. Mai des, însă, avem ocazia să aflăm despre mulţi amatori şi jucători chiar profesionişti descumpăniţi şi dezorientaţi, care pribegesc aceleaşi câteva numere la loto ce se împotrivesc să apară de aproape o viaţă, situaţi nu departe de patima lui D’ Alembert amintită mai înainte.
Unii entuziaşti aruncă în joc sume deloc neglijabile, plătind uneori variante de joc care nu pot deveni cîştigătoare, orbiţi, desigur, de tentaţia unui câştig substanţial care să răsplătească pe deplin eforturile financiare făcute fără noimă până atunci.
Autorul speră să poată veni în sprijinul tuturor acelora care doresc să cunoască şi să pătrundă la modul serios câteva din tainele acestor jocuri. În acelaşi timp autorul consideră că au fost deschise câteva drumuri către unele aspecte interesante aflate la confluenţa dintre joc şi probabilitate, drumuri spre care unii cititori pot să-şi îndrepte atenţia lor creatoare.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.